Iubirea este cea care apropie doi oameni, chiar și atunci când pare imposibil. Iubirea construiește poduri între două lumi. Iubirea are răspunsuri, provocări, forme unice de atașament. Te detașează te rutină și te duce într-o lume a regăsirii de sine.
Ce-ar fi o relație fără iubire? Dincolo de iluzia că se poate trăi din inerție, că rutina sau oboseala față de celălalt este doar o parte a vieții. Dincolo de emoții false și tendințe egoiste… dacă iubirea dintre doi oameni ar dispărea, ce ar rămâne? Un loc gol pe care ambii nu ar ști cu ce să-l umple? O poveste ștearsă, o amintire seacă?
Este important să știi la timp că iubirea s-a dus. Sau că e atât de aproape sfârșitul. Atunci vei putea veni cu un răspuns, cu o soluție, cu ceva mai consistent decât dezamăgirea. Vei putea să-ți pui întrebările potrivite, pentru a nu trăi o mare dezamăgire.
O relație fără iubirea anulează orice intenție de a-l face fericit pe celălalt. Din iubire îi dorești binele, din iubire nu ai vrea să-l vezi că suferă. Știi că acolo, în casa inimii voastre, este bine. Intimitatea nu și-a pierdut din valoare, ba mai mult, a devenit o forță capabilă să spulbere orice urmă de îndoială.
În această relație interesul nu mai este reciproc. Nu vei găsi atât de mulți NOI, așa cum nu o să găsești liniștea între doi oameni care în trecut s-au iubit. Există drumuri diferite, idealuri diferite, apare plicitseala și detașarea.
Totul se transformă într-o forțare de dragul a ceva, numai nu de dragul relației. Continui de dragul celor din jur, de dragul amintirilor, de dragul prietenilor, de dragul a tot ce poate fi, dar nu se va întâmpla niciodată. O iluzie și nimic mai mult.
O relație fără iubire este seacă.
Nu există chimia dintre voi, nu există acele complimente simple, dar atât de importante în construirea unui viitor. Nu există deci nici perspectiva unei vieți mai bune. Atunci interveniți împreună sau pe rând în această poveste, încercând să-i schimbați sfârșitul. Dar cuvintele nu-și mai au rostul.
O relație fără iubire anulează dorul, pasiunea, fărâma de gelozie, devotamentul, curajul, sacrificiul. Nu mai găsești în tine dorința de a-l vrea aproape ce celălalt. Îl privești în ochi, îl ții de mână, îl atingi subtil de marginea feței și nimic nu se schimbă în sufletul tău.
Nu-ți mai pasă dacă flirtează cu cineva. Nu mai ai curajul să înfrunți greutăți. Nu mai vrei să sacrifici unele detalii din viața ta, de dragul unei fericiri comune.
O relație fără iubire denaturează cuvântul spus unul altuia, atingerile, sărutul, distanța, mesajul. Ajungi în acel punct mort, când te deranjează totul. Felul în care îți zâmbește, grimasa făcută involuntar, cuvântul aruncat fără un scop… toate îți par străine, atât de străine.
Până și certurile sunt altfel. Cel mai urât este prezența unei reciprocități constante: tu îl crezi un străin, el te consideră o străină și nimic nu mai poate fi schimbat.
Da, sunt relații unde unele lucruri nu merg bine, unde este important să construiești, să cedezi, să valorifici anumite puncte de legătură. Dar până și acolo există iubirea ca fundament pentru tot ceea ce poate fi modificat, reasamblat, regândit. Până și acolo doi oameni care se iubesc își spun „noapte bună” și le pasă. De fiecare dată le pasă.
© Sufletisme.ro
Sursa foto: unsplash.com
