Îmi era atât de greu să cedez. Nu voiam să duc spre nimic o poveste, un vis, atât de multe speranțe și planuri de viitor. Eram gata să lupt cu o putere uriașă, de dragul nostru, pentru o iluzie pe care tot eu am gândit-o.
Abia mai târziu am înțeles că nu cedam nimic. Plecau amintirile care nu m-au făcut fericită, plecau dorințele care așa și nu s-au împlinit, pleca omul care nu m-a înțeles. Dimpotrivă, păstram ce aveam mai de preț: respectul și iubirea de sine.
A fost ziua când l-am rugat să mă asculte și a refuzat. Mi-a spus să nu-l mai provoc la discuții interminabile și fără sens. A fost ziua când m-am simțit ca o pasăre închisă în colivie, fără șansa de a mai putea zbura vreodată. Aveam lângă mine un egoist, capabil să acopere și acea colivie cu întunericul său.
În acea zi m-am întrebat cu ce am greșit. Nu aveam nici cea mai mică urmă de regret, știam cât de mult am luptat pentru noi. Și atunci, oare nu deveneam un simplu călător prin viața lui, o umbră a propriei lumi fericite?
Atunci m-am ales pe mine
Am avut nevoie de mult curaj. Mi-am promis totuși să nu privesc înapoi, să nu percep trecutul decât ca pe o lecție. Nu mă aștepta nimic acolo, decât certuri, reproșuri și eforturi fără sfârșit. Să fi avut cel mai mic indiciu că se poate, că omul de lângă mine vrea să se schimbe, aș fi înțeles acel mesaj.
Alegându-mi dorințele și valorile, am gustat din libertatea vieții, din forma magică a visătorului. Puteam să-mi construiesc lumea așa cum simțeam, fără a fi constrânsă de așteptările altuia.
Alegându-mi cuvintele, am trăit din nou seninătatea timpului de mâîne, forța omului detașat de frici și îndoieli. Puteam să strig sau să tac, fără a mă simți presată de părerea cuiva.
Alegându-mi visurile, am zburat cu gândul în toate colțurile lumii. Mi-am permis să-mi fac planuri care-mi aparțineau. M-am lăsat purtată de valul propriilor așteptări. Și m-am redescoperit.
Nu voi mai uita niciodată ce merit cu adevărat, cât de mult mă respect și mă iubesc. Nu voi uita cine sunt, ce valori mă reprezintă, așa cum nu voi uita de cuvintele și de visurile mele. Greșesc și învăț din greșeli, dar sunt greșelile mele. Prețuiesc fiecare clipă, pentru că este timpul meu. Iubesc și trăiesc iubirea, pentru că vine din inima mea. Știu că într-o zi voi întâlni omul corect, care iubi și va îmbrățișa lumea mea, cu adevărat.
© Sufletisme.ro
