De ce uneori femeile pleacă, chiar dacă iubesc atât de mult bărbatul de alături

Dragostea are nevoie de doi oameni. Din momentul în care unul dintre cei doi își ia vacanță, celălalt va fi dezechilibrat și nu va putea susține relația de unul singur pentru mult timp.

De aceea se întâmplă să observăm femei sau bărbați îndrăgostiți, dispuși să ofere, să investească, dar care renunță la a o mai face. Nu pentru că nu ar putea, ci pentru că nu ar mai avea sens.

Oamenii se îndrăgostesc de felul în care simt când sunt cu persoana dragă și pentru felul în care aceasta primește ceea ce i se oferă. Dacă felul în care interacționați nu mai aduce nimănui o stare de bine, e clar că există o problemă.

Sunt și oameni care iubesc, indiferent de răspunsul partenerilor?

Tind să cred că există oameni care au un profund atașament față de cineva, chiar și atunci când nu se mai simt iubiți. Dar acest atașament a fost și el consolidat de-a lungul timpului pe baza momentelor de afecțiune și implicare reciprocă.

Acest atașament va trăi din amintiri, din planuri comune de viitor. Din emoții puternice care v-au marcat personal pe parcursul experienței voastre.

Sunt și oameni care iubesc, chiar dacă nu au fost încurajați niciodată?

Tind să cred că nu. Acești oameni și-au creat o lume ireală, o obsesie, o idealizare, în care clădesc pe baza iluziilor o lume pe care-și sprijină dragostea. Sentimentele lor există, trăirile lor la fel. Dar ele există fără vreun temei real.

Femeile care iubesc cu adevărat sunt cele care au fost sau li s-a dat motiv să creadă că sunt iubite. Ele oferă, pentru că la rândul lor, li s-a oferit cândva reciprocitate.

Atunci de ce pleacă?

Pentru că înțeleg foarte bine că o relație nu depinde doar de ele însele. Mai înțeleg că, oricât nu și-ar dori să depună eforturi pentru a îmbunătăți situația, distanța dintre ei va continua să crească până când se va face un pas și din sensul opus.

Ele pleacă pentru că iubirea le dăunează ca oameni. Când simt că împărtășind același spațiu cu cineva, își provoacă rău personalității și individualității lor.

Pleci când ești umilită, pleci când ești trădată, pleci când nu ești apreciată și mai pleci când simți că degradezi. Pentru că înțelegi că dragostea nu poate coborî un om. Iar dacă o face, nu e dragoste.

Să poți iubi cu adevărat spune multe despre tine și despre firea ta

Să poți să recunoști când nu mai este cazul să investești, chiar dacă doare teribil de mult, este o dovadă de maturitate emoțională.

Să renunți la un om, chiar dacă încă ai un atașament puternic față de el, atunci când simți că nu mai există reciprocitate, este o dovadă supremă de dragoste față de tine însăți, dar și de acceptare a faptului că viața este imprevizibilă, incontrolabilă, spontană.

La fel cum ieri ți-a adus fericire, astăzi te poate asalta cu tristețe. Iar unicul lucru pe care-l poți face este să rămâi deschis schimbării, să o primești fără să te împotrivești cursului natural al evenimentelor și să storci tot ce găsești mai bun din fiecare experiență.

© Sufletisme.ro

Sursa foto. unsplash.com