Dragostea e un dar. Fiecare dintre noi are capacitatea de a iubi, dar nu fiecare dintre noi iubim la fel. Cineva dăruiește tot ce are, altcineva face economii pe seama ei.
Să poți iubi, la modul idealist, presupune să poți fi instinctiv și pasionat, fără a-ți pierde echilibrul emoțional și rațiunea. Un nebun evoluat, un altruist cu suflet de copil sau un pragmatic afectuos – îndrăgostitul poate fi oricine și poate juca orice rol.
De aceea, dragostea în sine nu este suficientă pentru a ne priva de suferință.
Avem așteptări diferite.
Filtre proprii prin care traducem realitatea, avem imaginație, frici și dependențe, visuri și experiențe. Omul care a ajuns în viața noastră nu e o completare a unui puzzle, el nu a fost creat pentru a se mula perfect universului nostru.
El este un partener de drum, care are propria identitate și invidualitate. Dacă îl respecți ca om, îi vei da șansa să se afirme și ca iubit/ă, fără să îi pui în cârcă greutatea propriului sine.
Dacă cineva te-a rănit, probabil te vei întreba ce nu a fost suficient la tine. Dar lucrurile stau mai simplu. Dragostea înseamnă cunoaștere, nu doar pasiune. La început, hormonii și extazul își vor face efectul, apoi apare afecțiunea și atașamentul, apoi – angajamentul și responsabilitatea.
Fiecare dintre noi se poate răzgândi la orice etapă.
Avem acest drept. Motive sunt multe: începând cu lipsa atracției, la incompatibilitatea de valori și viziuni sau neglijența față de relație. Ai fost rănit, pentru că nu ai admis dreptul la greșeală și nici pregătit să gestionezi consecințele unui scenariu diferit decât cel inițial.
Lecția este că dragostea nu este o garanție, nu este un dat. Fii cu inima în al noulea cer, dar cu picioarele pe pământ. Ea durează atât timp cât ambii și-o vor dori. Nu are rost să lupți de unul singur.
Vei capitula împreună cu toate resursele pe care le pui în joc. Conștientizează când este momentul să te retragi. Deseori mai mult decât suntem nedreptățiți de cineva, ni-o facem noi singuri – permițând să ieșim dintr-o relație fără demnitate, goi și epuizați.
Amintește-ți că rana care sângerează astăzi se va vindeca în timp.
Nu trebuie să fugi de tine, să hibernezi sau să evadezi în cotidian, așteptând acel moment. Fă uz de această perioadă de transformare și vindecare. Poate că izvorul suferinței tale e altul decât crezi și acum e timpul prielnic pentru a săpa, pentru a-ți cunoaște mai bine vulnerabilitățile și pentru a evolua ca personalitate.
Suferința nu este o rușine.
Este o etapă. Oamenii îți vor spune ca va trece, pentru că asta li s-a spus și lor. Unii te vor judeca pentru slăbiciune, alții te vor trata ca pe un bolnav, alții te vor evita sau vor dispărea din vizorul tău. Nu toată lumea poate fi empatică. Și iarăși, nu e vina ta. Reacțiile lor sunt despre poveștile lor de viață, mai puțin despre a ta.
Tu ai timpul tău și propriul traseu. Fii autentic și asumă-ți conștiincios fiecare etapă și fiecare relație, păstrează-ți deschiderea către oameni noi, experiențe necunoscute și lecții de învățat, chiar dacă va trebui să cazi și să suferi din nou și din nou.
Gând bun!
© Sufletisme.ro
