E frumos când lucrurile se întâmplă frumos într-o relație. Când nimic nu este în plus sau în minus, când partenerii sunt dispuși să asculte, să construiască, să cedeze sau să explice.
Dar nu de fiecare dată este așa. Se întâmplă ca unul din parteneri să adopte o poziție egoistă, forțat de împrejurări sau condus de influențe comportamentale din trecut. La un moment dat va decide că a tăcut prea mult, sau că dorințele sale nu sunt luate în seamă și va riposta.
Va încerca să demonstreze că nu este înțeles pe deplin, că are și el dreptul să-și impună convingerile. Apoi micile aluzii se vor transforma în acuzații directe. Va acționa astfel pentru că nu va fi înțeles cu adevărat, sau pentru că pur și simplu sentimentele frumoase au dispărut.
Iar acolo unde sinceritatea și frumosul nu există, intervine gelozia, egoismul, tăcerea și frustrarea. Unul din parteneri neapărat va prelua rolul de victimă, celălalt se va transforma în acuzator. Rolurile se pot schimba între timp, emoțiile pot fi amplificate, dar nimic bun nu poate ieși în ambele situații.
Va fi greu să cedezi, dacă îți dai seama că este mai ușor să ataci și să păstrezi rolul dominant în relație. Va fi imposibil să revii la acea atitudine grijulie de cândva, dacă învinuirile funcționează mai bine. Iată cât de simplu o relație frumoasă se poate transforma într-un act bolnăvicios.
La un gând sincer al partenerului vei riposta cu indiferență
Dragostea se va stinge picătură cu picătură, până când la capătul tunelului lumina va lipsi cu desăvârșire. Dragostea va dispărea odată cu empatia, cu dorința de a asculta partenerul, de a înțelege dincolo de cuvinte.
Atunci spațiul încrederii va fi cedat indiferenței. Nu va mai funcționa mecanismul recunoașterii, al asumării, al anticipării unui conflict. Lucrurile vor evolua de la sine, până în punctul când unul din parteneri va exploda emoțional.
Va deveni agresiv în raport cu așteptările celuilalt. Își va asuma toate meritele, așa cum cel mai probabil o va face și omul de alături. Această luptă interminabilă va aduce în prim plan noi tentative de a deveni posesiv, dominant.
Egoismul va fi la el acasă. Nu vor lipsi lacrimile, supărările, victimizările. Nimeni nu va fi capabil să cedeze, din moment ce nu va fi pentru cine. Omul drag de cândva nu va mai fi atât de drag, persoana de încredere își va pierde statutul de apărător.
Iată de ce este atât de importantă comunicarea, răstălmăcirea fiecărui cuvânt și a fiecărei dorințe. Iată de ce sunt cruciale trasarea unor limite, a unor formule funcționale de existență în doi. Atunci egoismul va fi înlocuit cu empatia, cu susținerea și acceptarea.
© Sufletisme.ro
