Dorul față de omul alături de care ai trăit momente unice. Dorul față de cine erai tu, atunci când alături de tine se afla anume acea persoană. Dorul față de libertatea cu care înfruntai viitorul. Față de toate emoțiile pure care îți umpleau sufletul.
Există variate motive pentru care unui bărbat începe să-i fie dor de femeia pe care nu o mai numește partener. Cert e că, de cele mai multe ori, nu-i va fi dor imediat. Întâi va trăi eliberarea de tot ce a simțit și trăit alături de ea.
Apoi ar putea înțelege că acea eliberare nu înseamnă nimic pe lângă emoțiile puternice experimentate în trecut. Că nici nu are roast să compare două emoții diametral opuse: nebunia și liniștea. Că, cel mai probabil, alături de ea le trăia pe ambele.
Atunci va dori să se întoarcă, să reînvie din nou și din nou acea emoție, să-i dea o nouă culoare și astfel să redevină important, dorit, iubit. Va spera că nimic din tot ce a fost nu va fi schimbat, că întoarcerea lui va fi la fel de așteptată.
Contează ce ai trăit alături de acea persoană. O aventură sau o relație serioasă? Contează cine ai fost alături de acea persoană: un om trecător sau o parte importantă a vieții ei? Un laș sau un om curajos, gata să înfrunte greutățile.
Dorul este reproducerea în plan emoțional a tot ceea ce îți lipsește în prezent. Îți lipsește omul vesel și fericit care erai cândva alături de ea. Îți lipsesc aventurile trăite împreună. Îți lipsește femeia care îți oferea încredere, susținere.
Atunci ai vrea să întorci ceea ce ai pierdut
Atunci un bărbat vrea din nou să ajungă în acel punct stabil, când se simțea important și apreciat. Tentativele eșuate din prezent i-au dat de înțeles că nimic nu se compară cu acea emoție autentică. Nimic nu este mai curat decât adevărul.
Sau poate că gelozia își spune cuvântul. Felul în care bărbatul reacționează la o imagine până nu demult imposibilă: ea este fericită și fără el, ea se ține de mână cu un alt bărbat, ea nu dă semne că suferă după el. Ea își vede de propria fericire.
Atunci bărbatul va dori să întoarcă ceea ce a fost al lui. Doar că de multe ori această emoție nu este una pură, nu vine din inimă, ci doar încearcă să camufleze o nedumerire, o stare de confuzie, un reproș față de propria decizie greșită.
Până și indecizia poate provoca sentimente ambigue. Îi pasă de acea persoană, o iubește, dar propria instabilitate sufletească îl oprește să facă pasul decisiv. Rămâne doar dorul, ca instrument de verificare, de conexiune cu tot ce a fost.
Rămâne regretul, că nu a îndrăznit să-și depășească poftele atât de limitate. Rămâne și speranța, că tot ce a fost cândva poate acoperi greșelile, pașii făcuți în direcția nepotrivită. Rămâne el, un bărbat tăcut, ajuns la o maturitate emoțională.
Doar curajul de a fi autentic poate schimba ceva. Doar promisiunea față de propriul suflet, că nimic nu va mai fi la fel, poate readuce iubirea. Vor urma dovezi de încredere, de iubire, de atașament care, înțelese și acceptate, își vor merita existența.
© Sufletisme.ro
