Când iubești atât de mult un om și totuși alegi să pleci

Iubirea nu este suficientă. Nu pentru o relație care se vrea a fi serioasă, nu pentru doi oameni care tind spre reciprocitate. Acolo unde nu există înțelegere deplină, valori comune, iubirea se poate transforma într-un câmp toxic, unde nimeni nu vrea să cedeze.

Te apropii atât de mult de sufletul lui. Îi oferi o mie de motive să fie sincer cu tine, să-ți spună adevărul despre trecutul său, despre lumea imensă pe care a trăit-o până să te cunoască. Ochii tăi privesc în tăcere un chip întunecat în frustrări.

Îl iubești. Simți că îl iubești atât de mult, așa cum nu ai mai făcut-o până în prezent. Știi că iubirea ta este atât de vie, capabil să construiască punți, să rupă ziduri, să anuleze fraze neterminare. Totuși, de ce reacția lui se rezumă la o ridicare din umeri?

El nu știe dacă este pregătit pentru așa relație serioasă. El nu vrea să cedeze mai mult decât îi permite propria libertate. El este independent, rebel sau pur și simplu ocupat. Dar tu nu poți să umpli tot spațiul dintre voi cu iubire, v-ați sufoca prea repede.

Întrebările fără răspunsuri se adună. În tot acest timp iubirea ta devine imensă, incomensurabilă, răzvrătită prin atingeri și cuvinte, gata să explodeze la orice reacție mai personală venită din partea lui. Undeva în adâncul tău știi că nu este sănătos să trăiești astfel, să respiri numai emoții.

Atunci o parte din tine se retrage, luând cu sine și toată dragostea

Cealaltă parte încă mai face eforturi zilnice să repare un viitor incert, dus la extreme, zbuciumat și neînțeles de nimeni. Relația devine un joc periculos, unde fiecare este capabil să atace, să manifeste tendințe egoiste, să rănească. Da, este posibil să rănești din dragoste, mai exact din rămășițele murdare ale acesteia.

Îți este greu să afli care a fost totuși acel moment decisiv, care a reformulat teoria fericirii. Indiferența lui? Posesivitatea ta? Inexactitățile planurilor voastre?

Fiecare element a fost în parte decisiv, dar și reparabil. Și atunci, cineva și-a dorit atât de mult să continuie și altcineva a asistat de la margine cum se va sfârși această dramă.

Când a venit momentul să schimbi acest rol, să vrei să primești mai mult decât să oferi, ai întâmpinat rezistență din partea lui. Ai găsit confuzie și frică. Și, de cele mai multe ori, tăcere.

Iubirea nu este suficientă. Nu atunci când habar nu ai la ce să te aștepți din partea lui. Atunci este mai sănătos să te retragi, trăind în interiorul tău o iubire care ar fi putut ajunge pentru un întreg univers.

© Sufletisme.ro