Atunci când așteptările tale nu coincid cu ceea ce se întâmplă în realitate, când emoțiile lui trădează un comportament toxic, arătându-ți clar că doar tu te implici și îți dorești mai mult, sufletul tău se zbate între două opțiuni: să pleci sau să rămâi.
Alegi să rămâi, pentru că îl iubești. Totuși, înțelegi că nu mai poți continua să suferi. Lași deoparte imaginea femeii sensibile și îmbraci haina pragmatismului. Începi să lupți pentru doi, să te implici mai mult, să demonstrezi tuturor că relația voastră este funcțională.
Așa îl deprinzi cu acest statut de personaj secundar, mai indiferent și mai egoist. Slăbiciunea lui se manifestă în intențiile tot mai puține, în propunerile tot mai lipsite de greutate. De ce să planifice și el ceva, dacă ești tu. De ce să te ajute, dacă ești tu.
Dar vine o zi când și tu obosești de la acest efort inutil. Obosești să explici, să provoci, să ceri. Obosești să iubești. Cedând, nu mai are cine să mențină un anumit echilibru în relație. Refuzând să mai construiești, nu mai poți păstra siguranța între voi.
Obosești când iubirea lui nu mai este suficientă. Când vizitele lui nu mai au aceeași valoare. Când cuvintele lui devin umbre ale încurajării din trecut. El se complace cu acest statut, tu te revolți. El te privește absent, tu îl provoci să spună ceva.
Nu vrei să cedezi, nu vrei să lași această relație în care ai investit atât de mult. În același timp, nu mai vrei să fii singura care înțelege acest lucru, singura care luptă pentru doi, singura care încearcă să vină cu explicații, cu soluții.
Nu mai vrei să fii o femeie puternică
Devii tot mai sensibilă la influențe externe. Ai vrea să arunci undeva această mască a puterii, a ideii că te descurci singură. Vrei să te culci într-o zi la pieptul său și să uiți de toate. Dar nu, imediat îți apar în minte o mulțime de lucruri care terbuie clarificate.
Obosești să lupți în zadar. El nu se va schimba, tu nu vei ajunge să cunoști ce este liniștea în această relație. Vei arunca săgeți către el, vei acuza la un moment dat, vei isca motive de ceartă, pentru că vei considera firesc să judeci, să impui limite.
Dragostea va coborâ pe locul doi. Dar anume ea menținea această schemă în viață. Fără dorința de a-l avea aproape, fără susținerea lui, oboseala se va transforma în antipatie și frică. Îți va fi frică de ziua în care slăbiciunile tale vor ieși la iveală.
O relație funcționează cu adevărat atunci când doi oameni maturi emoțional se implică la fel de mult în relație. Când nu există loc pentru comparații, dezechilibre, reproșuri. O femeie puternică vrea alături un bărbat la fel de puternic.
Când acest lucru nu se întâmplă, pentru început intervine lupta, dorința de a păstra pe linia de plutire relația. Apoi încet încet dispare și această dorință. Femeia obosește să mai investească în gol. Atunci pleacă, luând cu ea iubirea, speranța, dorul.
Pleacă, încetând să mai creadă că ceva mai poate fi schimbat.
© Sufletisme.ro
