Cum maturizarea emoțională îți poate transforma viața

Mulți dintre noi nu își trăiesc viața pe deplin și nici nu-și dau seama de acest lucru. Ne percepem existența din perspectiva celor mai comune standarde sociale. Aspirăm spre obținerea unui job bine plătit și crearea unei familii mari. Și nu e nimic rău în asta. E minunat să avem scopuri de acest gen care să ne ofere sens vieții.

Problema este că, concentrându-ne în exclusivitate pe aceste scopuri exterioare și neglijând tot ce ține de lăuntricul nostru, noi pur și simplu nu izbutim să luăm tot ce e mai plăcut și util din experiențele pe care le trăim.

Cariera, familia și toate celelalte aspecte ale vieții noastre pe care deja le avem și le apreciem ne-ar putea aduce și mai multă satisfacție emoțională, dacă ne-am asuma responsabilitatea pentru modul în care acestea funcționează.

Putem face asta, muncind asupra maturității noastre emoționale.

Maturitatea emoțională este condiția existențială a unei persoane care nu se victimizează și care preia controlul asupra fiecărei dimensiuni ale vieții sale. O persoană matură emoțional este empatică, inteligentă, responsabilă, autonomă și fericită, indiferent de greutățile care-i împovărează viața.

O persoană matură emoțional este o adevărată personalitate alfa. Pe ea o recunoști dintr-o mie, pentru că ea creează o ambianță de confort psihologic și admirație în jurul ei.

Dacă ne dorim să utilizăm tot potențialul nostru lăuntric și să ne edificăm o viață care ne-ar face cu adevărat fericiți și mândri de noi înșine, trebuie să ne maturizăm emoțional.

Cum anume facem asta?

Există nenumărate moduri prin care putem ajunge la această condiție. Pentru început, însă, e important să conștientizăm că acest proces de creștere va fi unul lung, inconfortabil și confuz. Iar ca să pornim la drum cu mai multă claritate, am putea începe cu munca asupra celor 3 piloni ai maturității emoționale: empatia, autonomia și responsabilitatea.

Practicând empatia, adică înțelegerea sentimentelor unei alte persoane, devenim mai buni. Ne debarasăm de egoismul toxic și încetăm să gândim îngust. Începem să realizăm că în afara conștiinței noastre există alte suflete, cu gândurile, viziunile și dramele lor existențiale.

De aceea e important să nu le judecăm, ci să creăm un spațiu de confort emoțional în conversație cu ele, pentru a le ajuta să se deschidă; pentru a le cunoaște istoria; pentru a învăța de la ele.

Practicând autonomia, adică independența psihologică de alte persoane, devenim liberi. Ne dăm seama că viața noastră e mai colorată când avem oameni speciali, profunzi și iubitori alături. Investim mult timp și efort în calitatea relațiilor noastre cu familia, partenerul/partenera, copii, etc.. Totuși, ne dăm seama că suntem valoroși și în afara acestor relații.

Suntem conștienți de caracterul, temperamentul, talentele și limitele proprii și nu avem nevoie de altcineva să ne spună cine suntem cu adevărat.

Practicând responsabilitatea, adică participarea activă în propriul destin, devenim autosuficienți. Ne dăm seama că fericirea, succesul și liniștea noastră sufletească depind DOAR de noi. Nu ne mai învinuim părinții, profesorii, foștii și zeii pentru tot nenorocul de pe capul nostru.

Dacă avem o problemă, noi pur și simplu o rezolvăm. Poate simțindu-ne vulnerabili, poate cerând ajutor, dar o rezolvăm și nu cedăm victimei din noi care tinde să nu facă nimic în afară de a se autocompătimi constant.

© Sufletisme.ro