Cum să nu te mai învinovățești, atunci când pleci dintr-o relație toxică sau de lângă un om nepotrivit

Întreaga viață este o căutare: a sinelui, a lucrurilor importante, a oamenilor potriviți, a relațiilor în care să te simți bine. Se întâmplă să găsești ceea ce cauți și atunci vei descoperi bucuria vieții. Se întâmplă să întâlnești oameni și povești, care nu vor fi pe aceeași lungime de undă cu povestea ta.

Este firesc acest lucru. Așa cum este normal să cunoști, să apropii, să simți, să înțelegi și să îndepărtezi, dacă știi că nu are rost. Ne agățăm cu disperare sufletul de inimi cărora nu le pasă, sau care pur și simplu nu vor să bată pentru noi.

Ne învinovățim atunci când o relație eșuează, când un om pleacă, când noi plecăm de lângă cineva. Dar întreaga viață este un proces, un schimb de experiențe, de idei, de povești. Nu ai cum să iubești toate poveștile. Nu ai cum să te simți bine lângă toți oamenii.

Pe unii îi vei crede, ei te vor suprinde prin nebunia lor, prin curajul de a înfrunta viața și provocările ei. Sau poate că, prin acel comportament liber, vor încerca să ascundă secrete, complexe, nevoi personale. Nu vei ști de la început cum stau lucrurile, vei dori să cunoști omul și atât.

Abia mai târziu vor apărea și primele concluzii. Se prea poate ca aceste concluzii să nu coincidă cu așteptările tale, sau cel puțin cu primele impresii. Este firesc asta, din moment ce atât de mulți oameni poartă măști.

Atunci vei alege

Vei alege lângă cine să rămâi, cui să împarți mai departe din propria poveste, pe cine să-l primești în inima și casa ta. Această selecție este firească. Nu are rost să te simți vinovată, să cari după tine povara unor emoții eșuate, decât dacă ești conștientă că ai greșit. Atunci, pentru că vei iubi, vei încerca să schimbi lucrurile.

în caz contrar, dacă eforturile tale au fost în zadar, dacă felul de a fi al omului drag te-a făcut să suferi, să fii dezamăgită, să nu mai privești cu ochi senini viitorul – pleacă. Poți fi recunoscătoare pentru lecție, pentru amintiri, pentru emoții ce odată au fost vii, dar nu te poți sacrifica la infinit.

Dacă acea persoană va fi suficient de matură, va înțelege. Cel mai probabil, va avea aceeași atitudine. Vă veți despărți cu zâmbetul pe buze, gata să descoperiți noi lumi, dar și mai important: să vă redescoperiți.

Sentimentul de vinovăție apare atunci când știi că se putea mai mult, când ești disperată să reușești, când vrei să te agăți de un suflet de om. Dar aceste comportamente nu te vor duce pe drumul potrivit, acolo unde vei putea găsi liniștea.

Unde este acest drum, cum este el, peste cât timp îl vei găsi? Nu ai cum să știi acest lucru. Dar viața este o provocare, o căutare continuă a sinelui, a lucrurilor importante, a oamenilor potriviți. Într-o zi te vei opri și vei ști că acolo este locul tău. Simplu, cald, sincer, îi vei spune simplu: omul tău.

© Sufletisme.ro

Sursa foto: unsplash.com