Vine un moment când sentimentele se pierd undeva în noapte. Când tot ce s-a construit și a fost atât de frumos dispare, de parcă nici nu a existat. Atunci respectul și iubirea de cândva față de acea femeie te va opri să vrei răzbunare, să o faci să plângă, să o umilești.
Dacă nu o mai iubești, nu transforma trecutul în durere, amintindu-i despre toate lucrurile sincere care s-au întâmplat, dar nu mai sunt. Fii recunoscător pentru acea emoție, pentru lecție, pentru clipa minunată pe care ai trăit-o, fiind un om fericit.
Dacă nu o mai iubești, nu-i judeca alegerile, cuvintele, dorurile. Se prea poate ca vinovat să nu fie nimeni, această despărțirea, ca și întâlnirea dintre voi, fiind o întâmplare a sorții.
Să nu o lași singură cu regretele. Alungă-le pe toate, înainte să pleci sau să descoperi că lipsa ta te iubire a fost doar un moft rătăcit. Dar nu o face să simtă povara acestei despărțirii, a ruperii de întreg, a revenirii la o realitate tristă.
Dacă nu o mai iubești, nu-i spune despre asta, de parcă ai valida un bilet într-un autobuz gol. Indiferent, rece, tăcut. Explică, motivează-ți decizia, oferă răspunsuri potrivite. Ea le merită, așa cum merita atenția, în momente de regăsire.
Lasă să dispară părerile de rău dintre voi
Lasă să se consume ura și furia, amarul și necunoscutul. Lipsa de iubire nu îți oferă avantaje în plus, sau motive să fii arogant, agresiv, să întorci spatele în cel mai hotărâtor moment.
Dacă nu o mai iubești, adu-ți aminte de ce ai iubit-o. Oare a fost iubire? Cel mai probabil a fost, altfel nu doreai să pleci atât de rebel. Și totuși, lasă urechea să asculte toate cuvintele dragi pe care ți le-a spus.
Lasă ochii să vadă toate îmbrățișările pe care ți le-a dat. Lasă mâinile să atingă fiecare milimetru de om fericit. Atunci vei trăi altfel această poveste.
Atunci îți va păsa de celălalt, de femeia care îți adună visele în palme și le transformă în doruri. Nu o mai iubești, dar poți să o ajuți să nu urască un om pentru toată viața. Poți să o ajuți să fie și ea recunoscătoare pentru ce a trăit.
Dacă nu o mai iubești, să nu taci. Să crezi că timpul le va așeza pe toate la locul lor. Tu poți să explici această stare cu mai puțină durere decât ar face-o timpul. Tu poți să vii cu răspunsuri. Tu ai fost omul ei și parte din acel trecut fericit. Să respecți acel trecut, acea iubire, acel om, chiar dacă nu le mai trăiești.
© Sufletisme.ro
