Optimismul este o dispoziție indusă conștient prin care noi, oamenii, alegem să vedem partea plină a paharului și să căpătăm încredere în parcursul și desfășurarea unor situații. Deseori această dispoziție ne setează constructiv pentru îndeplinirea sarcinilor propuse.
Dar în viața de zi cu zi, oamenii optimiști ne pot provoca o stare de nesiguranță mai degrabă decât una de încredere.
Optimiștii au de partea lor beneficii precum îmbunătățirea calității vieții și a confortului personal, o mai bună mobilizare în efectuarea sarcinilor, diminuarea stresului cotidian, chiar îmbunătățirea stării fizice (amintește-ți despre efectul placebo). Unul dintre efectele pozitive cele mai importante ține de faptul că optimismul nu se limitează la o stare, ci deseori generează acțiuni proactive care aduc rezultate.
Pe lângă energia pozitivă de care ne putem molipsi lesne stând în preajma unui optimist, atunci când suntem într-o situație care ne vizează și de care depindem, tindem să fim mult mai suspicioși atunci când cineva ne asigură ca lucrurile se vor rezolva sau că totul va fi bine. Desigur, la mijloc stau mai mule variabile: cat de multă autoritate reprezintă această persoană pentru tine și cât de multă încredere ți-a demonstrat în experiențele trecute, ce expertiză deține persoana în domeniul vizat, ce intenții și scopuri
are, etc.
Dar, în majoritatea cazurilor, pe un realist nu-l vei impresiona cu o supoziție neargumentată, iar pe un pesimist – nici măcar cu una argumentată. Argumentele pentru care unii optimiști pot părea suspicioși țin anume de acest aspect. Deseori sunt categorisiți ca fiind naivi și visători. Pe de altă parte, în funcție de autoritatea pe care o reprezintă un optimist pentru noi, am putea considera că acesta a ajuns la un nivel de dezvoltare superioară, din
moment ce se simte bine și rămâne pozitiv în ciuda tuturor intemperiilor vieții.
Iată argumentele în defavoarea optimismului (adesea confundat cu gândirea pozitivă sistematică):
1. Ne setăm așteptări prea mari, iar dezamăgirile pot fi pe măsură.
2. Ne creăm o bulă fictivă și ne deconectăm de la realitate.
3. Neglijăm emoțiile noastre negative, care își au și ele rolul în dezvoltarea noastră.
4. Pierdem din autenticitate. Este bine să fim sinceri cu noi și să ne asumăm ceea ce simțim. Astfel,
rămânem conectați cu noi înșine.
Conform specialiștilor însă, majoritatea argumentelor nu sunt valabile, întrucât se face o confuzie între gândirea optimistă și cea pozitivă. Cristoph Andre, în cartea „Cum să-ți construiești fericirea” relatează că gândirea optimistă este marcată de realism, încredere și pragmatism (Există probleme, dar mă voi adapta.), pe când gândirea pozitivă sistematică este cea căreia îi corespunde lista de argumente prezentate mai sus (Nu există nici o problemă, totul decurge perfect.)
Tot în această carte am găsit un citat pe care îl las aici ca o sugestie de gândire: Pesimismul ține de dispoziție, optmismul de voință. (Filosoful Alain) Tu cum alegi să fii?
Gânduri bune!
Sufletisme.ro
