Este extrem de dificil să privim oamenii fără a ne implica subiectiv. Un exercițiu foarte bun ar fi să îi observăm fără a include spiritul critic. Să îi luăm ca pe un dat.
Imaginați-vă că oamenii sunt cum sunt și nu se vor schimba niciodată. Am mai avea în noi suficientă rezistență pentru a ne opune anumitor particularități a firii umane?
Oamenii devin nefericiți tocmai pentru că li se impune un anumit fel de a fi de către observatorii critici ai vieții lor. Dar fiecare dintre noi are deja un material unic care îi determină autenticitatea.
Noi știm cine suntem și cine vrem să fim. Iar dacă nu mai știm, e pentru că dăm ascultare prea multor voci care ne pretind să știe mai bine decât noi cine suntem.
Acceptarea oamenilor este un pas foarte important în propria acceptare. Și noi suntem enervanți uneori și sunt momente în care nu ne mai suportăm. De ce?
Pentru că aplicăm șabloanele învățate din societate pe un material care nu se lasă șlefuit doar prin strategiile minții. Oamenii sunt mult mai mult decât un intelect, ei nu funcționează logic, ei nu sunt mașini.
Dacă am înțelege cu adevărat cine suntem…
Nu ne-am mai dezmembra la fiecare problemă apărută. Cunoașterea este putere și acceptare. Cunoașterea este depășirea greutăților, înțelegerea lor, trăirea sinceră a emoțiilor, fără a ne bloca la fiecare moment.
Ia o foie și un pix. Scrie tot ce știi tu despre tine. Apoi citește. Ia-ți angajamentul să respecți tot ceea ce ești și să nu ai pretenția să fii altfel, la cea mai mică încercare a vieții.
Tu deja ai tot de ce ai nevoie ca să te împlinești ca om. Nu vei reuși dacă mereu te vei întoarce spre tine ca să mai modifici ceva ce nu se poate modifica. E ca și cum ai porni într-o călătorie pe mare, dar îți ții vaporul în atelier pentru a-i pune roți.
Pornește la drum cu ce ai, nu cu ceea ce crezi că-ți lipsește! Nu trebuie în mod neapărat să-ți iubești toate particularitățile. Important e să le accepți. Așa ar trebui să funcționăm și cu cei din jur.
Nu e neapărat să îi idolatrizăm și să-i admirăm, e suficient să îi acceptăm. Să nu fim observatori invazivi și critici, ci contemplativi și neutri. Să îmbrățișăm tot ce ni se întâmplă și să îmblânzim necunoscutul.
Viața însăși este o minune, orice și oricine ne apare în cale sunt parte a călătoriei. Bucură-te pentru tot!
Gând bun.
© Sufletisme.ro
Sursa foto: unsplash.com