Nu este deloc ușor să pleci. De multe ori anii petrecuți împreună, emoțiile trăite în doi, fiecare îmbrățișare și fiecare sărut au creat o punte de legătură pe care este foarte greu să o distrugi. Dar ce faci atunci când în relație nu mai există îmbrățișări? Ce faci atunci când puntea a fost construită din iluzii și minciuni?
Omul tău. Un titlu atât de important pe care îl poți acorda cuiva. Din acest motiv responsabilitatea cu care îți împarți lumea și sentimentele cu cineva este imensă. Oferind totul, sub pretextul că cel de alături este persoana potrivită, riști să cazi în capcana propriilor convingeri. Ai fost sigură, acum nici măcar nu știi ce simți față de celălalt.
Iată de ce o emoție trebuie să fie urmată de dovezi concrete de atașament, de iubire, de încredere, de respect. Iată de ce, atunci când lipsesc aceste dovezi, când îți sunt ignorate cuvintele, trebuie să reacționezi. Altfel relația se transformă într-o mocirlă a neputinței, unde cineva se zbate neputincios să evadeze, iar altul privește cu nepăsare de la mal.
Cum să-i spui „omul meu” atunci când lipsește respectul?
Cum să-l apropii de sufletul tău, atunci când îți scuipă în emoții? Îi vorbești despre dorințele tale și primești un răspuns indiferent. Îi explici cât de mult contează prezența lui, îți spune că nu are timp pentru tine.
Lista poate continua. Dacă între voi există mereu o tensiune, o stare de vădit disconfort, o emoție dusă în extreme, spre antipatie, ce poți să faci? Cum să repari ceea ce nici nu a fost distrus? Pur și simplu conexiunea nu a existat. A fost o plăcere de moment, o stare de bine evaporată la prima discuție serioasă.
Să știi că nu mergeți în direcția corectă, să înțelegă că valorile voastre nu corespund, să te prefaci de dragul lui – iată ce nu ar trebui să existe într-o relație normală. Așa cum nu își au rostul certurile din nimic, acuzațiile permanente, izbucnirile nervoase, egoismul și chiar ura.
De ce să forțezi un cerc vicios, intenționând să-l multiplici la infinit? Există o frumusețe și un farmec prea mare în rolul de partener, pentru a-ți permite să te joci cu acest statut. Este o binecuvântare să iubești și să fii iubit. Trebuie să tratezi cu recunoștință apropierea sinceră de cineva. Atunci, de ce să vă mințiți ambii, atunci când lucrurile nu stau astfel?
Nu îți este dor de el, atunci când este plecat.
Nu vrea să-ți cunoască nebunia, trecutul, căldura, tăcerea. Nu râzi la glumele lui, nu zâmbește la prezența ta. Cum să-i spui relație, din moment ce relația înseamnă o stare de bine, un schimb reciproc de energie, construirea unei lumi a voastre, plină de liniște și iubire.
Trăiește omul, trăiește relația, trăiește clipa. Dacă nu se întâmplă asta, mai bine vă opriți. Recunoașteți ambii că poveștile voastre de viață diferă prea mult, că planurile de viitor nu au același drum. Mai bine așa, decât să judeci peste ani un om, care nici nu era omul tău.
© Sufletisme.ro
