Nimic nu este pentru totdeauna. Poate doar speranța, care ne apropie sau ne distanțează de un alt suflet. Vrem să extindem la infinit acea clipă de liniște pe care am trăit-o lângă cineva, să ne trezim și în următoarea dimineață și să fim siguri că avem la cine să ne gândim.
Despărțirile sunt o parte firească din procesul vieții, chiar dacă nu ne dorim acest lucru. Vine acea zi când până și speranța nu este suficientă. Remarci cu amărăciune că ceea ce a fost frumos s-a schimbat. Nu știi cine este vinovat, știi doar că schimbarea se întâmplă aici, acum.
Lași zidul să crească între inima ta și el. Lași indiferența să-ți umple spațiile goale dintre cuvinte. Acel „adio”, acele nopți în care nu ai dormit, acea furie că totul s-a sfârșit atât de repede. Din acel moment, crezi că nimic nu te mai poate întoarce. Și totuși…
Se întâmplă ca apele să se limpezească și să vezi lucrurile cu alți ochi. Poate că vina a fost a amândurora, poate că suferința nici nu a existat, poate că acel scenariu scris în mintea ta era o iluzie. Poate că șansa este singura cale firească, singurul nod care leagă trecutul de viitor.
Există un singur moment care contează cu adevărat: motivul. De ce te întorci la el? De ce vrei din nou să fii parte din viața lui? De ce are sens, indiferent dacă speri enorm că va fi diferit sau nici nu te gândești la asta? De ce să întorci povestea căruia i-ai construit un sfârșit?
Răspunsul ar trebui să fie simplu: pentru că simți asta
Este singurul motiv care poate oferi o șansă corectă acestei noi experiențe. Vrei să fii alături de acest om, mai mult decât vreodată. La rândul său, el vrea să fie alături de tine. Fără comparații dintre ce a fost atunci și ce este acum, fără asocieri.
Știi că locul tău este alături de el. Știi că povestea nu s-a încheiat. Știi că totul este reciproc. Iată condiția esențială a unei noi șanse, capabile să transforme trecutul în lecție și viitorul într-o imagine fericită. Altfel vei reveni la îndoieli, reproșuri, tăcere.
Să te întorci pentru că ești dependentă de acest om nu are rost. Vei consuma dependența, fără a-ți da seama cât de mult te pierzi în povestea lui. Vei suferi la fel de mult, gândind și improvizând de fiecare dată imagini care nu ți aparțin. Vei trăi pentru el.
Să te întorci din răzbunare nu are rost. Vei consuma această răzbunare foarte rapid, ca mai târziu să trăiești în regrete. Îți vei da seama că abordarea a fost greșită atunci când două suflete rănite nu vor mai avea loc în același spațiu al recunoștinței.
Să te întorci fiind singură nu are rost. Vei consuma singurătatea, dar vei găsi în fața ta o liniște dureroasă, trăită în doi. Atunci vei visa din nou să fii singură, dar atașamentul va fi prea mare, îți vei spune că prea mult ai investit în poveste.
Tot ce contează este ca această întoarce să aibă în spate o intenție conștientă, asumată, o dorință trăită de ambele părți.
© Sufletisme.ro
Sursa foto: unsplash.com
