Când omului de lângă tine nu-i pasă, adu-ți aminte de câteva lucruri

Nimic nu este pentru totdeauna. Între două unități de timp, alegi să fii cu cineva sau să nu fii. Să te bucuri de această viață sau să rămâi ancorată de trecut. Să creezi sau să te inspiri din realizările altora. Alegi să suferi sau să infrunți suferința.

Ai spune că e mult mai greu să faci aceeași alegere în raport cu omul care îți este atât de drag. Ai investit atât de mult în această relație, ai oferit cei mai buni ani ai tăi. Doar că acestui om nu-i pasă, comportamentul său devine tot mai indiferent.

În interiorul tău e o luptă între realitate și iluzie. Realitatea îți spune simplu: există o conexiune strânsă între asumare și evoluția unei relații. Nu există asumare din partea celuilalt, atunci nici relația nu poate evolua corect. Iluzia anulează realul.

Îl transformă, devenind o mocirlă a prezentului, acolo unde părerea ta nu contează atât de mult, acolo unde dorințele tale nu sunt înțelese. Comunicarea nu face decât să crească distanța dintre voi: atât de multe cuvinte, atât de puține sensuri printre ele.

Te forțezi totuși să mergi mai departe. Prietenele îți spun că nu e prima relație cu probleme, societatea te îndeamnă să faci încă un efort, apoi încă unul. Omul de alături profită de această schemă, inundă spațiul personal cu propriile sale așteptări și dorințe.

Nu vrei să accepți un deznodământ trist. Nu pentru asta ai iubit necondiționat. Crezi că lucrurile se vor normaliza în timp, că acest om va înțelege și va îmbrățișa emoția ta. Ești dispusă chiar să cedezi, să asculți, să descoperi sensibilul din spatele răului.

Doar că acest efort are o limită

Când omului de lângă tine nu-i pasă, adu-ți aminte că dependența ta este singura emoție care vă leagă. Între voi nu a existat empatie, nici apropiere. Nu există repere ale unui trecut fericit, nici indicii că viitorul ar putea fi diferit. Prezentul este cel care contează.

Iar în acest prezent ai reușit să te detașezi prea mult de propria libertate. De iubirea de sine. Nu te mai respecți, nu mai înțelegi care sunt limitele. Te pierzi printre cuvinte care nu îți aparțin. Atunci găsește în tine puterea să te oprești și să ieși din acest cerc vicios.

Găsește puterea să percepi lucrurile obiectiv, chiar dacă emoțiile te copleșesc. Este important să ajungi la o concluzie: meriți mai mult. Pur și simplu meriți mai mult. Din acest moment totul se va schimba, vei putea înfrunta cu ușurință promosiunile lui goale.

Vei ști că respectul propriei persoane este superior oricărei iluzii. A trăi sufocată de traumele emoționale ale celuilalt nu este scopul tău. A merge înainte doar pentru ca la celălalt capăt de drum să găsești aceeași privire indiferentă nu este despre tine.

Meriți mai mult. Mai mult decât orice emoție de moment, expirată înainte de termen. Meriți respect și un comportament asumat. Meriți un om iubitor, capabil să-ți îmbrățișeze trecutul, să vrea să construiască. Meriți să trăiești în echilibru.

Dacă nu există echilibru, înseamnă că e o problemă. Dacă problema nu este conștientizată de celălalt, dacă partenerul refuză tranșant să asculte și să schimbe ceva, înseamnă că drumurile voastre nu se mai intersectează. Alege atunci să te iubești și să te bucuri de această viață minunată.

© Sufletisme.ro

Sursa foto: unsplash.com