Unele despărțiri se întâmplă firesc. Ambii parteneri înțeleg că nu li se potrivesc poveștile, așa că decid să împartă din bucuria și tristețea lor cu alți oameni. Aici nu vei găsi regrete, lacrimi și suferință.
Alte despărțiri sunt ca o binecuvântare. Îți oferă lecția potrivită, te pregătesc pentru o nouă etapă a vieții, îți asigură schimbul de energie de care aveai nevoie. Apoi te provoacă din nou să trăiești, să cunoști, să iubești.
Sunt și despărțiri dureroase. Ele de obicei vin după o relație mai mult decât complicată, acolo unde nimeni nu era fericit. Acest haos al emoțiilor are un punct de pornire: mult timp respectivele emoții nici nu au fost exprimate. Intenția de a vorbi despre ceea ce te deranjează, dorința de a împărtăși o bucurie, o ceartă constructivă, un gând pozitiv: nimic nu a a fost spus, trăit, exprimat.
Abia spre sfârșitul relației, când înțelegeți că argumentele nu-și vor avea rostul, apare sentimentul de răbufnire. Ataci sau ești atacată, pasezi vina către celălalt sau ești provocată să ți-o asumi. Întorci spatele în cel mai urât mod posibil sau ești umilită. Rezultatul? O despărțire care va lăsa în urmă doi oameni furioși, supărați și cu răni în interior.
Arunci toată greutatea emoțională a despărțirii către celălalt. Sau dimpotrivă, te învinovățești pentru toate lucrurile spuse și nespuse. În ambele cazuri nu poate fi vorba despre discuții sincere, despre concluzii constructive, despre un viitor liniștit.
Va fi o lume rece împărțită la doi
Supărarea și suferința vor face ca orice interacțiune dintre voi să fie complicată. Simți că ești dată afara din propria casă a fericirii. Ai vrea să ripostezi, dar nu poți decât să folosești aceleași instrumente distrugătoare. Te doare, această stare interioară nu o echivalezi nu nimic.
Se întâmplă ca vinovatul să nu fie, în mod direct, cineva dintre voi. Fie e vorba despre o copilărie nefericită, fie înaintea acestei relații ai avut un partener de care te-ai despărțit urât. Acum, toate aceste întâmplări din trecut se reflectă în felul în care reacționezi la aluzia despărțirii.
Din nou, te doare. Doare și mai mult atunci când nu a fost iubire între voi, ci dependență. Este imposibil să te separi de omul pentru care simți totul, căruia îi oferi totul, care este tot. Dar dependența este bolnovicioasă, antonimă cu spiritul unei relații mature, construită pe baza unor temeni raționali.
Cel mai bine este să te oprești. Întreabă-te ce a însemnat relația aceasta pentru tine. Ce ai oferit, ce ai primit în schimb. Asumă-ți jumătate de respnsabilitate, pentru că cealaltă jumătate o găsești la partener. Nu există un singur vinovat, nu există un singur argument.
Acceptă faptul că e vorba despre un sfârșit. Fii gata să schimbi apoi ceea ce nu a mers, supune-te unui proces transformator. Trăiește finalul ca o revelație, gata să te ducă spre o nouă etapă a vieții.
© Sufletisme.ro
Sursa foto: unsplash.com
