De ce munca ta psiho-emoțională este responsabilitatea ta, nu a partenerului tău

Cu toții ne dorim o relație armonioasă și fericită în care să putem prospera în calitate de oameni, parteneri și părinți. Visăm, în același timp, la un partener perfect. La un om cu care am avea chimie și al cărui valori ar fi profund compatibile cu ale noastre.

Ne dorim să ne putem întoarce la el după o zi grea de muncă și să putem uita de toate provocările și momentele neplăcute prin care am avut de trecut. Ne dorim să fim sprijiniți constant, să primim afecțiune, dragoste și servicii de la el.

Ne dorim atenție, prezență emoțională și autenticitate.

Dar nu întotdeauna le primim. Astfel ne confruntăm cu dezamăgirea, frustrarea și singurătatea emoțională în relație. În acest moment se produce o discrepanță majoră între așteptările pe care le-am proiectat asupra relațiilor și realitatea pe care o avem în fața noastră.

Ne simțim profund nesatisfăcuți de implicarea partenerului în relație și ajungem să ne întrebăm:

„De ce nu este aici să mă ajute?” „De ce nu se mobilizează și nu rezolvă problema?” „De ce nu mă face fericită?” „Oare am făcut din nou alegerea greșită?” „S-ar putea întâmpla oare că nu suntem compatibili de fapt? Că tot ce am avut până acum era doar o iluzie?”

Adevărul este, însă, că toate aceste întrebări semnalează o abordare nesănătoasă asupra partenerului și relației noastre. Și anume – lipsa de responsabilitate pentru propriile noastre gânduri, acțiuni și comportamente.

Dacă nu ne asumăm responsabilitatea pentru ceea ce simțim și pentru modul în care proiectăm aceste simțăminte asupra relației, vom ajunge treptat într-o relație de dependență sau codependență.

Vom căuta întotdeauna să ne învinovățim partenerul pentru că nu este suficient de prezent, că nu face un lucru suficient de bine, că s-a schimbat, etc.

Nu vom mai vedea lucrurile frumoase și speciale din el, precum și gesturile pe care le face pentru noi în mod altruist. Vom vedea în el doar o sursă fundamentală a fericirii și echilibrului nostru psiho-emoțional.

În acest fel, ne îndepărtăm partenerul.

Ne sabotăm relația și ne croim un drum sigur către despărțire. Este esențial să înțelegem că tot ce simțim și gândim ține întotdeauna de noi înșine. De trecutul nostru și de capacitatea noastră de a ne gestiona starea lăuntrică.

Chiar dacă gândurile și emoțiile negative pe care le trăim s-au produs în exterior, ține doar de noi reacția pe care alegem să o proiectăm înapoi asupra situației.

Fiecare partener trebuie să se îngrijească de propria sa stare de bine, de propriile lui fericire și stabilitate emoțională. Iar dacă ambii parteneri conștientizează această legitate, ei rup relația toxică de codependendență pentru totdeauna. Ei învață în sfârșit ce înseamnă iubirea adevărată.

Iubirea nu este o responsabilitate. Iubirea nu presupune un schimb de servicii. Iubirea nu trebuie să ne pună pe spate povara propriei nefericiri.

Iubirea trebuie să fie un spațiu în care doi oameni maturi emoțional ALEG să construiască prin efort comun o relație sănătoasă și funcțională.

© Sufletisme.ro