De ce ne simțim atrași de cei, alături de care nu putem avea un viitor

Nu de fiecare dată dragostea față de un om este simplă. Nu de fiecare dată putem numi dragoste sentimentul pe care îl purtăm în suflet. Uneori ne lăsăm duși de val, alteori suntem provocați să trecem la o nouă etapă, chiar dacă sunt atât de puține semne că are rost.

Atașamentul față de cineva nu poate dura în timp, fără a-l alimenta cu dovezi, cu implicare, cu siguranță. Se întâmplă totuși să-l păstrezi prin iluzii, făcându-ți de una singură planuri și construind visuri care nu sunt validate de celălalt.

Crezi cu înverșunare că îl mai poți schimba. Te convingi apoi singură că acest lucru este aproape imposibil, dacă partenerul nu acceptă schimbarea. Dar nu ai cum să înțelegi acest lucru la început, când această convingere este unicul element care te leagă de acea iubire.

De multe ori, relația din prezent nu are un rol decisiv în atitudinea ta dependentă față de partener. Suma relațiilor nocive din trecut ți-au format un comportament la fel de toxic în raport cu omul din prezent. Te-au făcut să te atașezi bolnăvicios de celălalt.

Crezi că este corect să-l vrei aproape în fiecare clipă, să-i accepți toate capriciile. Crezi să este potrivit să uiți de prieteni, de lumea dinaintea lui și să îmbrățișezi lumea lui. Sau, și mai mult, îți asumi vina pentru orice eșec al relației, pentru orice greșeală.

Drept urmare faci orice, doar să te menții cu sufletul agățat de o speranță. Vrei mai mult de la această relație, vrei un viitor comun. Chiar dacă realitatea îți demonstrează contrariul, simțul vinovăției te face să nu te oprești, îți spune să lupți din nou și din nou.

Insiști să crezi că, într-o zi, totul va fi așa cum îți dorești

Dar ziua aia nu mai vine. Vin în schimb reproșurile, tăcerile, reacțiile tot mai bizare din partea lui. Îți asumi totul, îi urmezi orbește planurile, vreiu să-i citești și gândurile, doar să-l păstrezi aproape încă o zi, încă o lună. Vrei alături acest om, cu orice preț.

Ești convinsă că și el te înțelege, doar că nu știe cum să-ți demonstreze acest lucru. Poate că a suferit și el în relațiile trecute, poate că tu ești singura persoană din lume care îl poate salva. Atunci, atașamentul e și mai mare, devine obsesie, admirație, chiar frică.

Doar că în tot acest timp riști să confunzi dragostea adevărată cu dependența. Relația voastră se bazează pe efortul tău, pe cuvintele tale, pe gândul tău disperat că a lupta pentru doi nu este chiar atât de rău. Dar totul are o limită, până și sentimentele tale sunt reduse.

Poate că relațiile din trecut au fost un eșec, iar acum nu îți permiți să eșuezi din nou. Poate că, în copilărie, ai dus o lipsă acută de iubire, iar acum te agăți disperată de de această pseudo-relație. Vrei să demonstrezi lumii că poți primi iubirea și o poți oferi la fel de ușor.

Încearcă să conștientizezi ce simți cu adevărat față de parter. Încearcă să separi iluzia de realitate, tendița de a-ți admira orbește partenerul de motivul real pentru care poți să faci asta. Oferă-ți o șansă pentru o iubire adevărată, reciprocă, sănătoasă.

Nu te atașa necondiționat de cineva, lăsând deoparte valorile, visurile, realitatea. Meriți mai mult, meriți o iubire matură.

© Sufletisme.ro

Sursa foto: unsplash.com